Apostolul alcoolicilor

de Monica Dumitrescu

Se numeşte Nelu. Aşa a vrut el. În realitate numele e altul. De data aceasta, povestea este mult mai importantă decât identitatea. Povestea unui om care a luptat şi a învins boala ce doboară România. Alcoolismul. Are 43 de ani sau 10 ani. Zece ani de când s-a lăsat de alcool. I-a sărbătorit în "familia" Alcoolici Anonimi din Piatra Neamţ, împreună cu soţia şi copiii. În tort au fost, evident, 10 lumânări. A simţit pe rând satisfacţia născută din lichidele cu multe grade. Apoi a venit decăderea. A trăit clipe de iad. E convins că la momentul oportun "o mână" l-a scos din mizerie. După zece ani de abstinenţă, merge din oraş în oraş şi le vorbeşte celor care duc aceeaşi neviaţă. Aşa e, neviaţă, căci nu poţi numi în alt mod o astfel de degradare umană. Alcoolici li se zice în statistici. Beţivi le spune lumea. Îi întâlnim în tramvaie, la piaţă, la serviciu, în parcuri sau… acasă. Povestea lui Nelu poate fi a unuia din cinci români.

Când reclama e otravă

"Sunt alcoolic!" începe Nelu. "Păi să scrieţi cu litere mari: ALCOOLISMUL ESTE O BOALĂ CUMPLITĂ ŞI MORTALĂ DE CARE NIMENI NU SE VINDECĂ SINGUR. DE ACEEA MERG ŞI SPUN POVESTEA MEA. DOM’LE, EU AM FOST CA TINE. ÎNCEARCĂ ŞI TU, CĂ SE POATE. ASTA FACEM LA ALCOOLICII ANONIMI. TRANSMITEM MESAJE", mă priveşte Nelu în ochi să vadă dacă am înţeles. E un om cu succes. Am convenit că nu vă spunem ce face, dar vă asigurăm că reuşeşte să câştige câteva sute de Euro pe zi, într-o ţară în care “cei mulţi” trăiesc cu 100 de Euro pe lună. Dar pentru Nelu acest lucru nu are mare valoare. "Aş putea să spun cine sunt, căci mi-ar aduce reclamă. Nu vreau reclamă. Vreau doar să le arătăm acestor oameni că îşi pot trăi iar propria viaţă. La Alcoolicii Anonimi reclama e ca otrava. Dacă îi înregistrezi cu microfonul ăsta şi le faci reclamă, le divulgi numele, s-ar putea ca la următoarea şedinţă să nu mai vină nici un alcoolic. Nimeni nu e mândru că a ajuns acolo. În unii se dă o mare luptă. Să nu-i alungăm!", mă convinge Nelu.

Cum să pluteşti deasupra problemelor

"Bun găsit, vă scriu din depărtări de unde fac armata/ Tăt e bine şi frumos, da tot mai bine îi în sat/ Complimente dau întregii ţări da' mai ales lu' tata/ Eu înc' de ieri am vrut să vă scriu, dar nu eram aşa de b'at…" (Pavel Stratan, "Armata")

"Nu am ştiut niciodată că sunt alcoolic. N-am băut frecvent până în armată. Am băut o dată la 14 ani, apoi la 16 ani. Când am luat primul salariu am făcut câteva băute lăsate cu probleme, dar după aceea nu am mai băut. Serveam doar câte un păhărel", începe "spovedania" lui Nelu. Obişnuinţa a venit în armată, iar antrenamentele au demarat cu bere. "Probabil datorită faptului că eram închis acolo am folosit băutura ca un mod de distracţie. După ce am terminat armata, la câţiva ani m-am căsătorit. Între armată şi căsătorie au mai fost ceva antrenamente. Începusem să-mi dau seama că băutura îmi face bine: nu mai eram timid, mi se părea că sunt mai frumos, mai talentat. Pluteam deasupra problemelor", povesteşte cu oarecare detaşare Nelu. Îşi permite această atitudine, la zece ani de când picătură de alcool nu i-a mai atins gâtul.
Nelu are o definiţie pentru alcoolici. A descoperit-o prin experienţa proprie şi a retuşat-o, adăugând trăirile altora. Aşadar, alcoolicul este un perfecţionist. "Un om care îşi doreşte mai mult decât i-a dat Dumnezeu. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce cei mai buni meseriaşi sunt alcoolici? Pentru că ei duc ceea ce fac spre perfecţiune", şi Nelu continuă definiţia "alcoolicii sunt cei mai sensibili oameni pe care îi puteţi cunoaşte. Uneori nu pot face faţă nici propriilor lor sentimente."

Partea frumoasă a băuturii

"Eu beu, puţin, puţin câte puţin/ Până capul meu pe umeri nu mai pot să-l ţin/ Şi am să beu atâta până când am să aflu cine poate să-mi spuie/ Cât să beu să fie numai bine" (Pavel Stratan, "Eu beu")

"Cum spuneam, este o problemă spirituală, căci noi, alcoolicii, ne dorim mai mult decât ne-a lăsat Dumnezeu. În loc de o fată, trei fete. Problemele apar când nu te mai mulţimeşte condiţia ta. Uite, înainte aveam un plan de a agăţa două fete pe zi. Şi îmi reuşea doar când eram beat. Când eram treaz, nu puteam să cuceresc nici măcar jumătate de fată", mă lămureşte Nelu. Râde puternic. "Altă dată mi-am pus în plan să cuceresc fata unui ofiţer de armată. Era superbă!" Dar cea mai mare provocare, consideră el, a fost cea de a seduce prietena singurului individ cu Mercedes. Se întâmpla pe vremea în care găseai un singur Mercedes în tot oraşul. "Mi-am pus în gând să-i salt prietena. N-am reuşit când eram treaz. Când ajungeam lângă ea mi se înmuiau picioarele şi o dată am şi leşinat de emoţie. Am băut vin şi nu şi-a făcut efectul. Am trecut la votcă. La început au fost 100 de grame, apoi mai mult. Şi până la urmă am avut îndrăzneala să o opresc. I-am cerut un fier de călcat. Am zis că sunt student şi că trebuie să-mi calc o pereche de pantaloni… A fost prima întâlnire. La a doua întâlnire am vrut să mă duc treaz. A trebuit să mă îmbăt ca să-i duc fierul. Am descoperit că băutura mă ajuta şi până la urmă am cucerit fata. I-am spus că luna-i verde. Trebuia să beau ceva şi deveneam poet. Şi uite aşa, am căzut în plasă. Sigur, … asta e partea frumoasă a băturii", destăinuie Nelu.
Încet-încet, băutura a început să-l ducă în altă lume. Acolo unde complexele dispăreau. Devenea puternic atunci când era mai slab şi parcă toată lumea era la picioarele lui. Era un alt Nelu. "Băutul îmi făcea bine în carieră: eram destul de volubil în ceea ce făceam, mergeam în străinătate şi puteam să îmi permit să vorbesc la per tu cu miniştrii, ceea ce nu mi se întâmpla când eram treaz". Pentru a mări starea de "bine" oferită de alcool, Nelu a început să bea de la cinci dimineaţa la cinci după-amiaza. Şi totul devenea armonie.

Din prea multă iubire…

"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată..."("Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel", 13, 3-8)

"M-am căsătorit. Sigur că băutul în exces o deranja pe soţie. Am început să intru în conflict cu ea. Nu înţelegeam ce are cu mine. Mie mi se părea că sunt simpatic. A trebuit să încetez băutul de câteva ori. După aceea am căzut iar", spune Nelu privind undeva departe. Pentru a-l înţelege, soţia a încercat să intre în lumea lui Nelu. Evident, prin băutură. "La un moment dat am reuşit să bem împreună. Vărsam în acelaşi lighean. Ea nu era băutoare şi se simţea rău după. Dar îi plăcea să fie beată pentru că intra în armonie cu mine. Ar fi vrut, săraca, să mă înţeleagă, dar nu prea mergea dacă eu eram beat, iar ea trează. N-a mers nici aşa. Sigur că până la urmă am ajuns la o relaţie tacită cu nevastă'mea" deapănă Nelu firul celor 23 de ani de consum intensiv de alcool. "Cu mici întreruperi!", precizează. "Sigur că soţia mea apela la preoţi, lua cămaşa şi diferite obiecte de îmbrăcăminte şi le ducea la sfinţit. Se întâmpla că dimineaţa nu îmbrăcam tocmai cămaşa sfinţită. Până la urmă a dus toate cămăşile la preoţi. Mi-a adus apoi nişte buruieni de pe la Botoşani. Ce efect să aibă? Singurul leac pentru boala asta e abstinenţa", este convins Nelu.

Otravă administrată cu perfuzia

"Niciodată n-am să beau mai mult decât încape-n mine/ Beau o sticlă, îi bun, beau două, îi mult, da trei d-amu îs puţâne/ De mă prinde somnul beau şi-n somn, plăcerea-i tot mai mare" (Pavel Stratan, "Du – du")

"Normal că intri în conflict cu partenerul. Din dorinţa de a face bine, el caută să ascundă băutura. Tot îmi găsea băutura şi o arunca. Am găsit soluţia, după ce am stat internat în spital. Mi-a venit ideea de a ascunde băutura în perfuzie. Să ştiţi că dependenţii devin foarte inventivi când vine vorba de a găsi soluţii pentru a-şi duce patima mai departe. Nici nu vă puteţi imagina ce le trece prin minte!" spune cu o mare siguranţă de sine Nelu. Încearcă apoi să-mi explice cum a "inventat" băutul cu perfuzia: "Am umflat o perfuzie goală, am umplut-o cu votcă şi am ascuns-o în spatele tabloului. Beam cu un furtunaş care mergea pe sub pernă" şi gesticulează, pentru a înţelege mai bine cum funcţiona mecanismul. "Noaptea beam şi dimineaţa mă trezeam beat. Am mers cu metoda asta două luni, până m-a prins soţia. Perfuzia? O aprovizionam cu o seringă!"
În felul acesta, Nelu încerca să găsească starea de "bine" pe care băutura i-o oferea la început. Dar "binele" nu a mai revenit, aveam să aflăm tot de la el. "Am căutat mereu să păstrez o etichetă în societate. Lumea nu ştia ce se întâmplă, dar la un moment dat oboseşti şi nu mai poţi controla lucrurile. Poate că şi asta a contribuit la lăsatul meu. Nu am mai putut să controlez situaţia, stările proaste care apăreau după băutură", şi personajul nostru ia un creion pentru a-mi contura cum a scăpat situaţia de sub control: "V-am spus, beam de la cinci dimineaţa până la cinci seara. La început au predominat stările de bine. Şi am continuat să beau de la cinci dimineaţa la cinci seara. În schimb, stările de bine au tot început să scadă. Puţin câte puţin. Dar eu am perseverat şi am căutat să beau, aşteptând ca starea aceea în care eram convins că sunt stăpân va reveni. Nu s-a întâmplat aşa. Deşi beam la fel de mult, starea de bine a fost înlocuită treptat cu stare proastă. În final, beam de la cinci dimineaţa la cinci seara şi mă simţeam permanent mizerabil".

Cum să simţi gustul iadului de pe pământ…

O, demon alcool/ N-am amintiri, mi-e capul gol/ Lipsit de control/ Scap la demonul alcool. (Pasărea Colibri, "Alcool")

Atunci când drogul alcool a pus cu totul stăpânire pe Nelu, a pierdut şi controlul asupra sa. Practic, Nelu nu mai exista. Nici cel atât de stăpân pe sine încât să vorbească la per tu cu miniştrii. Nici cel care agăţa fete după câteva sute de grame. Se născuse în schimb un Nelu violent, şi nu doar verbal. Un Nelu care nu înţelegea de ce ceilalţi nu-l înţeleg: "Momentele de cădere au existat permanent, dar în ultima vreme erau din ce în ce mai dese. Au culminat cu pierderea controlului. Ce să vă spun? Teribilisme? Vreţi chestii şocante?", mă întreabă Nelu. Şi insist: "Vrem doar să zugrăvim realitatea. Dacă faptele acelea şocante fac parte din ea, cred că trebuie să le spunem!". E greu să-i câştigi încrederea lui Nelu: "Din astea vedeţi tot timpul la <<Ştirile de la ora 5>>. Am făcut multe. Aţi putea umple o carte!". "Dar le-aţi trăit. Fac parte dintr-o realitate. Poate tristă. Cred că cei care au urmărit povestea până aici au dreptul să ştie", insist iar.
"Uite doar una. Cea mai semnificativă. Cu încărcătură. Ultima dată mi-am bătut soţia. Dimineaţa, când m-am trezit, nevasta şi copiii nu mai erau acasă. Am văzut ceva roşu pe calorifer. Am crezut că e sânge. Era doar ojă căzută din joaca copiilor. Spun ca din poveşti … Nu mai ţin minte nimic acum. Am crezut că mi-am omorât nevasta. În ultimul timp devenisem foarte violent şi nu ţineam minte ce fac. Dar îmi confirmau copiii că am dat în ea. Să revenim. Am început să dau telefoane să văd unde sunt nevasta şi copiii. Am sunat la sora ei, socri, vecini, prieteni, la mama. Nu era nicăieri. Chiar mă gândeam că am omorât-o. Am căutat în boxă, dar mi-am dat seama că nu o puteam îngropa acolo, că era betonat. Am întrebat la vecini - <>. Dar până atunci mai făcusem o mie de promisiuni. Şi am început să fac ritualuri ca acelea hipiote. Am luat fotografii, am început să plâng, să le pun pe pernă, le aranjam şi mă gândeam că am luat-o razna", povesteşte Nelu. Zâmbetul i-a dispărut de pe chip. "Ca să pot să depăşesc situaţia, am băut cu un vecin o damigeană de vin", mai adaugă.

Când realitatea se amestecă cu iluzia şi iluzia cu realitatea

"Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul." (Psalmii lui David, Psalmul 54)

După acest zbucium personajul nostru a încercat să nu mai bea. A intrat în sevraj şi, evident, a păşit într-un iad pe care l-a trăit şi fizic, şi psihic. Soţia s-a întors acasă după trei zile de la … bătaie. În tot acest timp, se refugiase la soacră. Dar pentru Nelu era greu. Stările generate de sevraj l-au făcut să creadă că e nebun. "Păi v-am zis. Au început că ritualurile acelea ciudate. Apoi au venit halucinaţiile. Vedeam şoricei, fel de fel… Chiar să vă spun tot? Aveam senzaţia că mi se opreşte inima. Şi îmi băteam cu pumnul în piept, încercând să mă resuscitez. Nu puteam mânca şi tremuram din toate mădularele. 10 zile n-am dormit. În sevraj ajungi la limita nebuniei. M-au internat în spital şi am dormit de duminică până joi. Când m-am trezit, doctorii mi-au spus - <
"Boala era prea gravă ca să mă mulţumesc cu un doctor de doi lei"

"Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat. Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El" (Psalmul 27)

Zi de zi printre alcoolici, de data aceasta anonimi, Nelu a reuşit să se menţină abstinent.
Şi-a cerut iertare de la familie. Făcea parte din program. "La un moment dat mi s-a părut că totul e inutil. Am avut o cădere. N-am băut", spune foarte hotărât. " Seara mulţumeam. Nu cuiva anume. Era ca un inventar. Îmi spuneam: azi am stat abstinent! Făceam din asta o glorie personală. Vedeţi, încercam să mă reabilitez prin forţele mele. Datorită programului AA mă bucuram în fiecare zi! Dar şi aşa, simţeam că ceva lipseşte ceva. Aveam un gol mare în suflet. Aveam o aroganţă! Eram convins că nu am o problemă foarte mare cu Dumnezeu. Mă mai închinam, dar nu mulţumeam lui Dumnezeu pentru că m-a adus la mal. Boala era mult mai gravă ca să mă mulţumesc cu un doctor de doi lei. Şi am început să-L caut. Căutarea asta m-a ţinut în picioare. Caut mereu să-mi îmbunătăţesc relaţia cu EL", spune acum un om care a împlinit zece ani de când e cu… Dumnezeu. "Dumnezeu era cu mine tot timpul. Am ajuns la concluzia asta când am realizat că nu mi s-a întâmplat nimic rău, fizic vorbind. Nu am avut accident de maşină, deşi conduceam băut…" se gândeşte Nelu. "Până la urmă, tot răul m-a dus la Dumnezeu. Asta înseamnă că El a fost tot timpul cu mine. Probabil că trebuia să-mi dea una peste ochi atât de tare încât să mă trezesc!"

Cum stă treaba cu castravetele murat

În cei zece ani de abstinenţă au existat şi momente de poftă. Aşa numeşte Nelu stările în care gâtul i-a ars pentru o picătură de bătură. "Mi-am dorit să beau fără probleme. Asta e una dintre speranţele alcoolicului: să bea fără să se mai întoarcă de unde a plecat. Dar nu va mai reuşi niciodată să bea normal – o sticlă de vin la o petrecere şi apoi să mai servească ceva la următoarea nuntă. La AA avem o vorbă: cum un castravete murat nu mai poate deveni proaspăt, aşa un alcoolic nu mai poate deveni niciodată un om normal. De aceea noi, cei de la AA, facem abstinenţă totală. Mai sunt alcoolici care fără a urma un program sau sprijinul unui specialist fac abstinenţă de lungă durată. Aceea se cheamă abstinenţă forţată. Noi avem o urare. Şi când terminaţi reportajul să le uraţi la toţi cu litere mari O ABSTINENŢĂ SENINĂ", încearcă să mă ghideze Nelu.
"Cum adică senină?" întreb.
"ADICĂ O ABSTINENŢĂ DUSĂ CU SATISFACŢIE. CONŞTIINCIOASĂ"

Dacă o zi de abstinenţă e prea lungă

Ca şi cum nu ar fi de ajuns că "Apostolul Nelu" propovăduieşte alcoolicilor o lume fără alcool care poate deveni la realitate, îi aduce sub acoperişul său şi …"Sunt alcoolici atât de singuri, fără serviciu, într-o stare de agitaţie teribilă. Au nevoie de comunicare. Îi aduc la mine. Mai facem o cafea, mai stăm de vorbă. Şi uite aşa, reuşesc să stea abstinenţi de la o zi la alta, de la şedinţa AA de astăzi până la cea de mâine. Îi ţin aşa câteva luni. Apoi aduc alţii. Am posibilităţi şi de aceea fac asta", încearcă să mă convingă Nelu că ceea ce face nu e mare lucru.

Mesaj pentru primari:

Nelu este convins că investitorii puternici îşi vor deschide afaceri în oraşele în care grupurile de Alcoolici Anonimi sunt o realitate. De aceea ne-a rugat să trasmitem un mesaj de avertisment autorităţilor locale: "În Budapesta există un investitor care a făcut o investiţie imensă pentru comunitatea respectivă. Una dintre condiţiile pe care le-a pus autorităţilor atunci când a hotărât să-şi facă fabrica în Budapesta a fost ca oraşul să aibă un grup de alcoolici anonimi. De ce? A spus aşa – <>. Se întâmplă în Occident. Se va întâmpla şi în România. <> vor zice următorii investitori. Vor investi în comunităţile complete din acest punct de vedere".


"Un succes foarte mare la nivelul României"

Alcoolici Anonimi Piatra Neamţ a fost înfiinţat în 1992 la iniţiativa medicului Viorica Stan. Programul a fost "împrumutat" de la un grup care fiinţa deja la acea vreme în Timişoara. Iniţial, grupul a fost frecventat de către cinci – şase alcoolici. Astăzi Alcoolicii Anonimi Piatra Neamţ numără 80 de membri. Dintre aceştia, cei care muncesc în Italia sau Spania frecventează grupurile de Alcoolici Anonimi din zonele în care muncesc. "Dacă la începuturi recuperam câte unul – doi pe an, acum recuperăm 10, şi poate că la anul 20 sau 30 de alcoolici. Este un succes foarte mare la nivelul României. Trebuie să înţelegem că stăm foarte prost la capitolul informaţie. Mergem şi vorbim grupurilor de Alcoolici Anonimi care sunt în formare. Este de salutat ceea ce face Biserica Ortodoxă la Iaşi. Sunt convins că în timp Alcoolicii Anonimi coordonat de părintele Iulian Negru va obţine rezultatele pe care le avem noi acum. Tragedia este însă la ţară, acolo unde informaţia lipseşte cu desăvârşire", este de părere Nelu, membru al Alcoolicilor Anonimi Piatra Neamţ.
De lăudat este şi faptul că grupul nemţean are o revistă proprie şi că membrii participă periodic la conferinţe naţionale şi internaţionale ale Alcoolicilor Anonimi.


Adresa Alcoolicilor Anonimi din Iaşi:
Fundaţia Solidaritate şi Speranţă (sub patronajul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei)

Str. Costachi Negri nr. 48
Tel. 0729-904355