VINDECAREA COPILULUI DIN LĂUNTRU

Rădăcinile din copilarie ale dependenţei

Legatura dintre cele traite în copilarie si dependentele contractate în viata de adult au fost puse în evidenta de catre numerosi experti în tratament. Desi cauza precisa datorita careia o persoana devine dependenta nu este usor de identificat si de obicei acest lucru nu este simplu, totusi se pare ca exista unii factori din experientele traite în familie care cresc riscul aparitiei starilor de dependenta.

Aceeasi factori sunt cei care submineaza procesul recuperarii, favorizând în mod deosebit, posibilitatea substituirii unei forme de dependenta cu o alta forma. Cu certitudine, acesti factori afecteaza capacitatea persoanei de a ajunge la integritate si la o viata emotionala echilibrata.

Vulnerabilitatea la dependente pare sa fie accentuata atunci când o persoana creste într-un mediu în care au existat una sau mai multe dintre urmatoarele disfunctionalitati cronice:

* Unul sau ambii parinti dependenti de un drog

* Un mediu familial în care se practica violenta (fizica, sexuala, verbala, emotionala).

* O familie neglijenta. Parintii dependenti fata de munca pot fi în situatia de a neglija nevoile copiilor.

* O familie în care domina o atmosfera de blam în care copilul nu este niciodata apreciat, o familie în care copilul nu reuseste sa fie niciodata suficient de cuminte, bun.

* Prezenta în familie a unui grad mare de inconsecventa. Luptele dintre soti sau divortul parintilor pot da nastere la astfel de situatii.

Aceste disfunctionalitati pot fi voite sau nerecunoscute. De exemplu, neglijarea nevoilor unuia dintre copii poate sa fie consecinta faptului ca un alt membru al familiei are nevoie de îngrijiri continue din cauza unei boli grave, sau în cazul în care unul dintre parinti a decedat când copilul era la o vârsta frageda.

Rezultatul tuturor acestor situatii dureroase este ca copilul poate sa ramâna cu anumite nevoi fundamentale neîmplinite si ca urmare, îsi formeaza mecanisme de rezolvare a problemelor care nu sunt adecvate vietii de adult. Ei sunt mai vulnerabili la logica emotionala a personalitatii de tip dependent.

Tiparele modului de rezolvare a problemelor tind sa se încadreze în urmatoarele 4 categorii:

* Eroul sau salvatorul. Joaca rolul de parinte pentru copiii mai mici; deseori este fratele/sora cel/cea mai în vârsta. Se autoestimeaza dupa comportamentul exterior. Deseori este laudat pentru maturitatea lui, este un lider, are realizari academice. Este hiper-responsabil. Este vulnerabil la dependenta fata de munca, fata de putere si la tulburari de comportament alimentar.

* Tapul ispasitor sau oaia neagra. Foloseste scandalul sau comportamentul negativ pentru a atrage atentia. Are o imagine proasta despre sine, o autoestimare scazuta. Este foarte vulnerabil la presiunea colegilor, tovarasilor, la delicventa, dependenta de droguri, promiscuitate.

* Clovnul sau mascota. Ofera scene comice familiei constituind o modalitate de a reduce tensiunea. Depinde de masca vesela, se bazeaza pe capacitatea de a fi pe placul celorlalti pentru a-si ascunde temerile si simtamintele de inadecvare. Vulnerabil la munca, bani si dependenta de sex.

* Copilul pierdut. Învinge stresul refugiindu-se în lumea imaginatiei, a fantasmelor, evitând realitatea. Susceptibil la depresie cronica si risc de suicid. Se autoizoleaza. Vulnerabil la dependenta relationala, la dependenta de droguri si la tulburarile de comportament alimentar.

Tipare nesănătoase de rezolvare a problemelor din trecut

Copii care sunt crescuti în astfel de familii cu disfunctionalitati ajung deseori la maturitate având tipare disfunctionale, neadecvate de rezolvare a problemelor vietii de adult. Ei sunt numiti "COPII ADULTI" deoarece sunt adulti cu probleme ramase nerezolvate din copilarie. Ei poarta o povara emotionala de teama, îndoiala si nesiguranta. Este probabil ca în familia acestor persoane s-au practicat trei reguli care i-au handicapat ca adulti:

* Nu vorbi! "Trebuie sa pastrezi secretele familiei".

* Sa nu te încrezi în nimeni. "Este mai sigur sa te izolezi decât sa ai relatii cu ceilalti."

* Nu plânge! "Înabuse, reprimeaza simtamintele pentru a evita durerea."

Iata câteva dintre tiparele nesanatoase de rezolvare a problemelor pe care copiii adulti le practica:

* Izolarea si evitarea conflictelor.

* Manipularea si tinerea sub control.

* Dificultati în definirea limitelor potrivite.

* Dificultati în a avea încredere în ceilalti.

* Hiper-responsabili sau iresponsabili.

* Perfectionism.

* Probleme legate de relatiile apropiate si legate de mentinerea unor relatii sanatoase.

S-a constatat ca copiii adulti ai alcoolicilor au o probabilitate de 4 ori mai mare de a deveni alcoolici decât copii crescuti în familii nealcoolice. Copiii adulti par sa fie mult mai înclinati ca în starile de labilitate emotionala sa reactioneze prin continuarea unei relatii nesanatoase, dependente. Copiii adulti tind sa se casatoreasca cu copii adulti care au avut o copilarie la fel de dureroasa, dezorganizata. Din aceasta cauza, multi copii adulti devin co-dependenti cu o persoana dependenta. Copiii adulti sunt co-dependenti înca din familiile de unde au provenit si pot deveni co-dependenti si fata de membrii familiei în care traiesc în prezent sau fata de alte persoane importante pentru viata lor.

Nu este niciodată prea târziu sa ai o copilarie fericită

Din fericire, exista solutii disponibile pentru copiii adulti. Deoarece recunoasterea legaturii dintre copilaria disfunctionala si dependentele vârstei adulte a avansat foarte rapid, exista la ora actuala numeraose instrumente disponibile pentru studiu si dezvoltare personala.

Multi copii adulti gasesc ca participarea la un grup de sprijin împreuna cu cei care au probleme similare este deosebit de utila în recunoasterea faptului ca nu sunt singuri. Grupul poate oferi încurajare pe parcursul perioadei în care persoana face eforturi pentru tratarea problemelor.

Unii copii adulti proveniti din familii extrem de violente s-ar putea sa aiba nevoie de asistenta specialistilor pentru rezolvarea problemelor lor. Multi consilieri familiali si psihologi sunt familiarizati cu sindromul copilului adult si sunt pregatiti sa ofere asistenta individualizata. În plus, multe institutii de tratare a dependentelor desfasoara programe în ambulator sau programe scurte pentru co-dependenti, mai ales pentru cei proveniti din familii disfunctionale. Aceste programe sunt deosebit de utile pentru acei copii adulti care socotesc ca au ajuns într-o perioada critica a vietii lor din cauza problemelor nerezolvate. Multe persoane aflate în recuperarea dintr-o stare de dependenta gasesc, de asemenea, ca un program de scurta durata axat pe tratarea problemelor copilului adult este folositoare în consolidarea recuperarii.

Daca ai recunoscut unele dintre problemele pe care le-am prezentat despre copilul adult, ia masuri pentru tine însuti. Cu ajutorul acelei Puteri Superioare si sprijinul celorlalti oameni, multi copii adulti descopera realitatea unei maturitati fericite, sanatoase pentru ca au gasit vindecare pentru copilul ascuns în launtrul lor. Si tu poti sa te bucuri de o copilarie fericita pentru a deveni un adult traind o viata pozitiva, productiva.

Factori de succes

1. Pregatirea fizica. Pentru a combate componentele fizice ale dependentei:

a. Începe si continua un program de exercitii aerobice. Acest program va stimula organismul sa atinga performante de vârf în activitatea mentala si fizica. Exercitiile fizice ajuta la repararea leziunilor cauzate de gudronul si nicotina din tutun. Conditia fizica buna combate primii doi dusmani ai noului nefumator: stresul necontrolat si cresterea subita în greutate. Dependenta fizica trebuie tratata cu strategii fizice. Fumatul si conditia fizica buna sunt incompatibile.

b. Renunta la toate drogurile sau obiceiurile care afecteaza judecata, vointa sau independenta. Învata sa pregatesti si sa aplici planuri de lupta pentru a combate situatiile cu risc crescut, cunoscute ca fiind tentante sau factorii antecedenti, care preced si pregatesc calea spre a ceda dorintei imperioase de a fuma.

c. Aleage alimente care vor ajuta organismul sa compenseze vatamarile cauzate de anii de fumat si care te vor ajuta sa treaca mai usor peste simptomele de sevraj. Urmeaza recomandarile alimentare ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii si ale celorlalte asociatii similare.

2. Pregatirea mentala. Pentru a combate dependenta psihologica:

a. Începe sa imiti comportamentul nefumatorilor. A gândi si actiona ca un fumator perpetueaza stilul de viata al fumatorului, în timp ce a gândi si actiona ca un nefumator, asigura calea spre succes.

b. Încearca cai creative pentru a rezista nevoii fizice de a fuma.

c. Gândeste-te la succes. Reusita nu lasa loc gândirii negative. Ba mai mult, cel care reuseste va privi chiar si eventualele caderi ca pasi de învatat pe calea spre victorie în lupta contra fumatului. Identifica modurile de gândire care conduc la cadere si traseaza-ti noi tipare de gândire care te vor întari pe calea succesului.

3. Pregatirea sociala. Pentru a combate presiunea sociala de a fuma:

a. Refuza în mod politicos tigarile si alcoolul oferite de prieteni, membrii de familie, evita mai ales în primele 4 saptamâni, petrecerile sau orice alte situatii care te pot predispune sa revi la fumat.

b. Confrunta reclamele despre tutun cu adevarul despre fumat.

c. Formeaza-ti deprinderea de a combate influenta companiilor nationale si internationale producatoare de tutun.

d. Tine legatura cu persoane sau grupuri care încurajeaza un stil de viata fara fumat.

Cercetarile au relevat strategii eficiente în renuntarea la fumat. Analiza a numeroase programe de renuntare la fumat a relevat câteva strategii care sunt cele mai eficiente în obtinerea succesului. ... "Programele cu componente multiple au atins cele mai ridicate rate de renuntare la fumat dupa un an de la program."(nr.2, p.40). Lista strategiilor eficiente raportate include: schimbarea atitudinii si a perceptiei propriei persoane, solutionarea situatiilor cu risc crescut, aprofundarea motivatiei personale, auto-observarea, managementul contractual, sprijinul de grup, echilibrarea stilului de viata, autorecompensarea, recunoasterea riscurilor de boala, stimulentele, dezvoltarea aptitudinilor personale pozitive, formarea unei imagini pozitive despre sine, optimismul, relatiile sociale bune, stapânirea de sine, încrederea în altii, comportamentul rational, solutionarea: potentialului de recidiva, conflictelor interpersonale, mâniei, anxietatii, frustrarii, depresiei, consumului ocazional de bauturi alcoolice, stresului la locul de munca, starilor emotionale negative, fricii de îngrasare, activitatile de relaxare. (Review and Evaluation of Smoking Cessation Methods, 1986, US Dept. of HHS Strategies to Control Tobacco Use in the U.S.,1990, US Dept. of HHS).